Ce om nebun!

Omule, vei știi cine ești doar citind câteva rânduri.
    Ești un înger, te iubesc!
    Ești superb, io mă topesc...
   Aș muri făr' de Pink Floyd amor
    Mi-ar cădea cu tronc si dor.
    Pe cine aș m-ai înnebuni,
    Când io pe alcool voi înlemni?
  
Ce poezie groaznică, bă! Te iubesc, omule! Necondiționat, nearanjat, nevorbit, ne... Nimic.
     Doi nebuni s-au cunoscut,
     Iar lumea a apăruuuut!
     Omule, ce-mi faci tu mie,
     Ma faci sa-mi placa a scrie poezie?
     Doamne ajuta ce chef am,
     Sa scriu versuri ca Salam.
    

Cuțite

Nu mi-a plăcut niciodată ca cineva să folosească ce-mi aparține, ori să-și însușească, prea mult, lucrurile care imi plac mie.
   Simt c-o iau razna când se întâmplă asta.

Cuțite inovatoare

E ora 05:49...
  Știam ca nici în noaptea asta n-am sa dorm însă am preferat să rămân acasă... în loc să merg la băut. Nu, nu puteam face asta acasă pentru că nu-mi place. Poate am să fac asta când voi sta singură și voi avea siguranța că nu deranjez pe nimeni.
   Ce nebun se mai îmbată și spera la Pink Floyd?

A doua parte

"Să mergem" i-am spus. Mă întreb dacă m-a ascultat ori dacă m-a înțeles.
   Oamenii sunt nebuni, îți vor spune că nimeni nu te va înțelege pentru că ești unic... Însă, conexiunile dintre minți sunt puternice și înțelese. Uneori cred că sunt nebuna, acționez ca un psihopat. Mi-a fost recomandat prozacul. Oare să-mi placă atât de mult condiția mea încât să refuz tratamentul? Da, îmi place și sunt mândră! Scriu rânduri pe un blog online pentru că îmi doresc înțelegere și realizez că până la urma... singurul ajutor pe care îl primești în viața, vine de la tine, de la propria ta persoană.
E ciudat, nu? Cum ți se spune: Ar trebui să ai prieteni, ca să nu înnebunești dar ție îți e mai bine fără ei.
         "Am să-mi trag un glonț în cap și am să-mi fac o gaura". Probabil, cred că lumea e mai bună așa.
Simt confuzia în mintea mea, o văd ca pe niște mielușei pe câmp. Au ieșit sa pască.

Lăsat pustiu

Întotdeauna mi-am dorit liniște, dar am primit singurătatea. Îmi plăcea să adorm cu gândul că cineva m-a ascultat, că a fost acolo cineva. Dar în zilele astea, cine mai e acolo? De ce m-aș descărca de informațiile triste când ei radiaza fericire? Mă gândesc că n-ar vrea să adune informațiile mele, n-au nevoie.
  Am muzica, dar nu mă asculta... Tot eu o ascult pe ea.
  Am cărțile, dar nu ele mă citesc... Tot eu le citesc pe ele.

Douăjpatru de ore

   Chiar este greu sa fiu eu. Nu-i usor sa gasesti o pozitie comoda in care poti sta ore in sir... pentru ca un picior amortit nu te lasa sa visezi la cucerirea lumii.
      Hahaha, scriu acest post ca sa aud "Vai Larisa, ce jeg esti!".
Sunt o persoana comoda, nu fac niciodata primul pas. Sunt un jeg pentru ca notez fiecare gest dar prefer sa tac. O mai numesc si "nu orice idiot merita sa-i spui doua vorbe". Uneori o mai dau in bara, tocmai ce am esuat si nu stiu cum sa repar si sunt confuza pentru ca nu stiu daca nu fac nimic pentru ca nu-mi pasa ori imi pasa si mi-e frica de raspuns. In orice caz, YOLO! Deeeci, man pregateste-te! Ai sa aflii de ce uraganele sunt numite dupa femei. :)
E atat de greu sa te trezesti... La ora cinei pentru ca ma culc la pranz. Imi pare rau doar pentru mancarea pe care o ratez. Iubesc noaptea. Am o vaga banuiala ca sunt sociopata si prefer noaptea pentru ca sunt mai putini oameni pe strada... Pana ajung in bodega la baut.
              Acum luand lucrurile in serios, nu sunt chiar un jeg pentru ca mai fac si dus. Am glumit pana acum, sunt doar un biet om nebun... fricos si timid. Sunt putin altfel, am senzatia ca testul meu psihologic a fost cumparat, sa nu fac familia de ras... "Uite-o pe Larisa, fata Adrianei, ne face cu mana  din curtea spitalului de boli... mintale. Ce persoana minunata si draguta este ea!" 

Daca ar fi dupa mine, Bukowski ar fi presedinte iar io prima doamna. In acelasi timp, vreau sa se stie clar ca nu renunt la Eddie Vedder. 

Nu cunosc data

Mereu simt ca traiesc in... nu stiu cum pot descrie sentimentul. Incerc sa-i inteleg, sa le cred povestile dar cum ramane cu mine? Cine incearca sa ma inteleaga, cine imi crede povestea? Oare exista persoana care sa fie putin mai egoista? Nu mi-am petrecut destul timp salvand oameni? Asta primeste eroul povestii? Nimic?