"Să mergem" i-am spus. Mă întreb dacă m-a ascultat ori dacă m-a înțeles.
Oamenii sunt nebuni, îți vor spune că nimeni nu te va înțelege pentru că ești unic... Însă, conexiunile dintre minți sunt puternice și înțelese. Uneori cred că sunt nebuna, acționez ca un psihopat. Mi-a fost recomandat prozacul. Oare să-mi placă atât de mult condiția mea încât să refuz tratamentul? Da, îmi place și sunt mândră! Scriu rânduri pe un blog online pentru că îmi doresc înțelegere și realizez că până la urma... singurul ajutor pe care îl primești în viața, vine de la tine, de la propria ta persoană.
E ciudat, nu? Cum ți se spune: Ar trebui să ai prieteni, ca să nu înnebunești dar ție îți e mai bine fără ei.
"Am să-mi trag un glonț în cap și am să-mi fac o gaura". Probabil, cred că lumea e mai bună așa.
Simt confuzia în mintea mea, o văd ca pe niște mielușei pe câmp. Au ieșit sa pască.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu