Lăsat pustiu

Întotdeauna mi-am dorit liniște, dar am primit singurătatea. Îmi plăcea să adorm cu gândul că cineva m-a ascultat, că a fost acolo cineva. Dar în zilele astea, cine mai e acolo? De ce m-aș descărca de informațiile triste când ei radiaza fericire? Mă gândesc că n-ar vrea să adune informațiile mele, n-au nevoie.
  Am muzica, dar nu mă asculta... Tot eu o ascult pe ea.
  Am cărțile, dar nu ele mă citesc... Tot eu le citesc pe ele.