Ce om nebun!

Omule, vei știi cine ești doar citind câteva rânduri.
    Ești un înger, te iubesc!
    Ești superb, io mă topesc...
   Aș muri făr' de Pink Floyd amor
    Mi-ar cădea cu tronc si dor.
    Pe cine aș m-ai înnebuni,
    Când io pe alcool voi înlemni?
  
Ce poezie groaznică, bă! Te iubesc, omule! Necondiționat, nearanjat, nevorbit, ne... Nimic.
     Doi nebuni s-au cunoscut,
     Iar lumea a apăruuuut!
     Omule, ce-mi faci tu mie,
     Ma faci sa-mi placa a scrie poezie?
     Doamne ajuta ce chef am,
     Sa scriu versuri ca Salam.
    

Cuțite

Nu mi-a plăcut niciodată ca cineva să folosească ce-mi aparține, ori să-și însușească, prea mult, lucrurile care imi plac mie.
   Simt c-o iau razna când se întâmplă asta.

Cuțite inovatoare

E ora 05:49...
  Știam ca nici în noaptea asta n-am sa dorm însă am preferat să rămân acasă... în loc să merg la băut. Nu, nu puteam face asta acasă pentru că nu-mi place. Poate am să fac asta când voi sta singură și voi avea siguranța că nu deranjez pe nimeni.
   Ce nebun se mai îmbată și spera la Pink Floyd?

A doua parte

"Să mergem" i-am spus. Mă întreb dacă m-a ascultat ori dacă m-a înțeles.
   Oamenii sunt nebuni, îți vor spune că nimeni nu te va înțelege pentru că ești unic... Însă, conexiunile dintre minți sunt puternice și înțelese. Uneori cred că sunt nebuna, acționez ca un psihopat. Mi-a fost recomandat prozacul. Oare să-mi placă atât de mult condiția mea încât să refuz tratamentul? Da, îmi place și sunt mândră! Scriu rânduri pe un blog online pentru că îmi doresc înțelegere și realizez că până la urma... singurul ajutor pe care îl primești în viața, vine de la tine, de la propria ta persoană.
E ciudat, nu? Cum ți se spune: Ar trebui să ai prieteni, ca să nu înnebunești dar ție îți e mai bine fără ei.
         "Am să-mi trag un glonț în cap și am să-mi fac o gaura". Probabil, cred că lumea e mai bună așa.
Simt confuzia în mintea mea, o văd ca pe niște mielușei pe câmp. Au ieșit sa pască.

Lăsat pustiu

Întotdeauna mi-am dorit liniște, dar am primit singurătatea. Îmi plăcea să adorm cu gândul că cineva m-a ascultat, că a fost acolo cineva. Dar în zilele astea, cine mai e acolo? De ce m-aș descărca de informațiile triste când ei radiaza fericire? Mă gândesc că n-ar vrea să adune informațiile mele, n-au nevoie.
  Am muzica, dar nu mă asculta... Tot eu o ascult pe ea.
  Am cărțile, dar nu ele mă citesc... Tot eu le citesc pe ele.

Douăjpatru de ore

   Chiar este greu sa fiu eu. Nu-i usor sa gasesti o pozitie comoda in care poti sta ore in sir... pentru ca un picior amortit nu te lasa sa visezi la cucerirea lumii.
      Hahaha, scriu acest post ca sa aud "Vai Larisa, ce jeg esti!".
Sunt o persoana comoda, nu fac niciodata primul pas. Sunt un jeg pentru ca notez fiecare gest dar prefer sa tac. O mai numesc si "nu orice idiot merita sa-i spui doua vorbe". Uneori o mai dau in bara, tocmai ce am esuat si nu stiu cum sa repar si sunt confuza pentru ca nu stiu daca nu fac nimic pentru ca nu-mi pasa ori imi pasa si mi-e frica de raspuns. In orice caz, YOLO! Deeeci, man pregateste-te! Ai sa aflii de ce uraganele sunt numite dupa femei. :)
E atat de greu sa te trezesti... La ora cinei pentru ca ma culc la pranz. Imi pare rau doar pentru mancarea pe care o ratez. Iubesc noaptea. Am o vaga banuiala ca sunt sociopata si prefer noaptea pentru ca sunt mai putini oameni pe strada... Pana ajung in bodega la baut.
              Acum luand lucrurile in serios, nu sunt chiar un jeg pentru ca mai fac si dus. Am glumit pana acum, sunt doar un biet om nebun... fricos si timid. Sunt putin altfel, am senzatia ca testul meu psihologic a fost cumparat, sa nu fac familia de ras... "Uite-o pe Larisa, fata Adrianei, ne face cu mana  din curtea spitalului de boli... mintale. Ce persoana minunata si draguta este ea!" 

Daca ar fi dupa mine, Bukowski ar fi presedinte iar io prima doamna. In acelasi timp, vreau sa se stie clar ca nu renunt la Eddie Vedder. 

Nu cunosc data

Mereu simt ca traiesc in... nu stiu cum pot descrie sentimentul. Incerc sa-i inteleg, sa le cred povestile dar cum ramane cu mine? Cine incearca sa ma inteleaga, cine imi crede povestea? Oare exista persoana care sa fie putin mai egoista? Nu mi-am petrecut destul timp salvand oameni? Asta primeste eroul povestii? Nimic?
   

Divin

Te-am vanat nopti intregi, te-am prins si te-am pastrat pentru mine.  
      Mi-am gasit fericirea si alinarea in tine. Am ajuns sa-ti ofer iubire. M-ai salvat si m-ai ridicat.  Lucru magnific, mi-ai fost alaturi in cele mai grele momente dar si in cele mai fericite. M-ai facut sa uit de tot ce ma inconjoara, sa ma gandesc doar la mine. Mi-am format propiul univers alaturi de tine. M-ai facut sa ma indragostesc asa cum nu m-am indragostit de nimeni.
Cine este, te intrebi, nu? E muzica!

Rise and shine!

Te-ai obsinuit sa te pastrezi in umbra altora, nu? Mic, ascuns si neprivit. Ce s-ar intampla daca pentru tine tu ai fi universul tau? N-ai sa inveti ce e frumos pana nu te descoperi pe tine.
  Suna ciudat spus de mine, nu? De parca eticheta voastra fata de mine e valabila... Pacat, nu e. Pentru ca mai presus de orice, sunt eu. Ma dezvolt, cresc si ma ingrijesc (psihic) singura. In realitate nimanui nu-i pasa de tine. De ce ai dezvolta pe altcineva inaintea ta? Nici pentru ca le porti iubire. Sunt doar prezente, dar devin insensibila si daca m-ai cunoaste... ai stii ca nu sunt.
Cum ai putea sa ai incredere in altii dar in tine nu? Asa usor te vinzi? Nu dai doi bani pe tine. Daca intr-o zi ti-ai pune descrierea pe o foaie? Te-ar ajuta sa descoperi ca esti o  mina de aur? Mai putin daca nu exista increderea si cunoasterea de sine.
Ca un scurt exemplu, as putea spune despre mine urmatoarele:
-am incredere in mine si in forta din mine
-stiu ca pot mai mult
-nu am destula autoritate fata de mine, sunt o visatoare ce se lasa dusa de val
-nu am legatura cu lumea ce ma inconjoara, din punct de vedere politic
-muzica pentru mine e un dar divin
-imi place singuratatea, nu-mi plac anturajele care ma trag in jos
-il iubesc pe Bukowski dar singurul lucru in comun pe care il avem in comun este tristetea iar alinarea com una alcoolul
-sunt destul de puternica incat sa zambesc mereu, orice s-ar intampla
-cand beau devin sensibila, uneori agresiva
-tind sa cred ca lumea e inca un loc bun
-nu am talent la desen, am facut un liceu de arta pentru a ma descarca. Am inceput sa las desenul uitarii inca din clasa a 10a, cand m-am concentrat pe pictura abstracta... adevarata modalitate de a ma descarca. Plus ca e senzatie frumoasa cand oamenii se intreaba ce ai vrut sa reprezinti
-am renuntat la tot ce tine de Arte plastice

As putea sa mai scriu dar am spus ca dau un mic exemplu.  Acum, voi face o mica liste de dorinte.
Sa incepem: 
-imi doresc sa absolv facultatea de drept
-imi doresc sa devin un om bun
-imi doresc dispretuire, pentru ca asa cresti
Alte dorinte nu am, deocamdata. Incearca sa faci acelasi exercitiu. Ai sa vezi ce om interesant si nedescoperit zace in tine.
Uita de prejudecati, uita de tot, adu-ti aminte doar de tine.
De data asta, doar tu contezi.
   Dupa atata "narcisism", sa trecem la partea in care inveti sa iubesti persoanele din jurul tau si inveti sa le oferi caldura. Incearca sa uiti ca au pacatuit. Cine esti tu sa-i judeci? Ofera-le sprijin, intotdeauna.

  Simt ca trebuie sa inchei, si sa spun ca stiam ca sunt visatoare dar acum.... WOW, SUNT CEA MAI MARE VISATOARE.

Late night thoughts

  Ma intreb mereu de unde atata ura, apoi imi spun ca fara ea probabil vietile noastre ar fi plictisitoare. Dar de unde apare ea? Din dezamagirea data de cineva, uneori din orgoliu si alteori din autoeticheta.
   Interesant ar fi te gandesti bine si sa descoperi ca e un sentiment fals, ori mai putin puternic de iubire. Ai putea sa urasti cea mai apropiata persoana dar facandu-ti dor, iubirea sa reapara. Tind sa cred ca ura e o prostie. Cred in iubire, stiu ca invinge mereu. Este o antiteza... binele invinge raul, intotdeauna. Mai tarziu sau in cinci minute, castiga.
Cred in evolutia omului, odata cu inaintarea in varsta. Esti mai intelept, mai intelegator, mai bun. Cred ca singurul rau pe care Il poti face cuiva este raul asupra propiei persoane, neconditional, avand incredere in alegerile de pe moment.

Oglinda

Inainte de toate, cine sta, cine te ghideaza, cine te admira, cine-ti spune ca e bine? Tu sau e reflexia ta, intr-o oglinda? Ce spui daca e o umbra? Sau pur si simplu te oglindesti in balta formata dupa ploaie. Poate e magica! "Ploaia care va veni, le va potopi pe toate". Unde se duc pacatele tale, dupa ce le arunci? Crezi intr-adevar ca tot ce arunci este forta negativa din tine? Ce se intampla daca mai ramane? Cum raspunzi la intrebarea asta? Stii raspunsul? Ca eu nu...
    Merge sa negi, se aseaza si apoi te accepti. Ce se intampla cu tine daca te transformi intr-un mizerabil, tu fiind constient de asta.
     Iti place?
  Care mai e rostul? Eu pot sa fiu ultimul om, dupa parerea lumii, daca mie-mi place este tot ce conteaza!
Ii dai uitarii pentru ca nu te inteleg? Poate nu te exprimi cum trebuie? Te-ai gandit vreodata ca poate tu esti problema? In tine, tu! E oare o fuga fara sfarsit? Te ascunzi pana cand?  Iti stergi trecutul anuland amintirile? Pe ale tale, da! Dar pe ale lor, cine? 
    Uneori te simti privit, dar de cine? Nu mai e nimeni in spatele tau, sa te vegheze. E oglinda ta? Prea multe intrebari, nu? Oh, nici n-am inceput!
Iti place sa nu te dezaprobe nimeni, nu? De ce? Pentru o doza minima de satisfactie si apreciere?
     Ai incercat vreodata sa-ti ceri iertare fata de tine? De vechea persoana? Poate iti duce dorul, nu e singura. Era mai bine inainte? Ai experimentat sentimentul asta, sunt sigura. Cum te simti cand oglinda te dezaproba? Si nu vorbesc de fizic aici. Nu-mi pasa de fizic, pana nu ai 1,90 si ochii verzi. Pana atunci, imi pasa de mintea ta. Cum se simte? Are nevoie de medic? Degeaba simte asta, ca n-o sa primeasca tot ajutorul. Nu se poate. Cu toate astea, apreciaza-l si pe acela care te multumeste cel mai putin.
Te mira cand oamenii te apreciaza pentru ce esti? Pe mine da, pentru ca eu ma stiu altfel. Are rost sa inchei? Oricum n-o sa inteleaga nimeni ce am vrut sa spun. E doar un mod de a ma descarca, se aduna.

Pierdut

Stiu ca nu mai sunt eu cea care sa-ti faca ziua mai buna, sau macar sa-ti puna un mic zambet pe fata.
    Am realizat asta, din pacate... Perspicace, ca intotdeauna. Dar sper sa nu uiti niciodata ca te iubesc, orice ai fi tu acum... Un nebun, ceva nou sau pur si simplu tu. Poate ca n-ai nevoie de mine asa cum cred eu, poate doar sunt ceva celest pentru tine. Ai nevoie de mine doar ca sa te veghez dar pe mine cine ma vegheaza? Poate tot EU...

Fără titlu

Poate ca acum un an nu simțeam ca voi regreta, dar acum regret.
        Sunete, imagini, poate tot? Se poate să aşezi pe o pagină nişte rânduri apoi să-ți pară rău? Ce bine că eşti! Ai să ma ierți in fiecare noapte, şi am să te mint in fiecare zi. Aş fi vrut să vezi că-mi pasă, dar e prea rece. Poate că nu exista niciun sens. Rece dar cald. Călduț... păcat.
Să incep asta cu ceva mai mult sens, poate? Se poate să nu. Şi sper să nu. Cade un fulg, apoi un strop de apă. Poate un nor nehotărât? E ca mine, desigur! Mă ştie. Mă recunoaşte oriunde mă duc. Al naibii! O să-l blestem intr- zi... dar când se va întâmpla asta? Nu voi face asta, e o lume liberă şi-l voi lăsa sa ma urmăreasca, dar mă deranjeaza! Ce nesuferit! Fireşte, sunt nebună. E doar un nor. Uneori nici nu e pe cer. N-are sens pentru voi dar pentru mine... are. Are mai mult decât imi voi inchipui vreodată! De ce domne, de ce? Copilită fără minte!
     Ce trăiri? Că nu le vad. Sunt oarbă? A mai vazut cineva un om sa fie şi orb, şi nebun? Am auzit ca au simțurile mai dezvoltate. Ce să faci cu ele? Nimic, boss!
   E un drum scurt spre nebunie, ai grijă. L-am călcat şi îmi place. Urmează demența?
   Cât de singur te simți? Oare e bine? E perfect, man!
Pantalonii merg cu nişte bocanci, de ce nu? S-au rupt? Ce frumos!
Îmi spune: Regreți?
Îi răspund: uhm, nu domne! Ba da! Cred că da. Dar norul e de vina! N-am crezut asta până nu l-am văzut in acțiune. Ce tâmpit, Dumnezeule!

Pământule

Poate o sa prind radacini in tine, pamantule. Vreau ca fiecare centimentru sa rodeasca, sa nu mai fie nimic gol. Vreau sa ma legi in lanturile tale, sa ma tii strans, sa nu ma las sa ofilesc. Sa-mi dai sansa sa infloresc, sa-ti arat bogatia mea. Vreau sa te readuc la viata, sa-ti demonstrez ca poti. Am sa lupt pentru asta, sa lupt pentru stapanii ce te-au ignorat.

Nocturn

   00:49, poate că aşa eşti tu...
E vorba de tine, noapte dulce ce-mi alini tristețea. 
     Îmi place sa fiu doar eu cu tine, un pachet de Dunhill si un absinth. O, da! Într-o zi îmi voi cumpara şi lingurița aia specială.... poate ea va rezolva tot. Tu, noapte, te-am descoperit de puțin timp dar parcă tu îmi eşti tot. Chiar daca îți ascunzi fața în profunzimea întunericului, eu tot voi spera că într-o zi mi te vei arăta. Aştept cu nerăbdare! Vreau sa te descopăr. Să te văd mai urâta ca niciodată. Vreau sa te văd plângând, ca mai apoi să te ajut... aşa cum faci tu cu mine. Eşti misterioasă şi toate astea vin la pachet...
  Vreau să-mi spui fiecare secret, să-mi spui cine a mai murit în umbra ta... Poate că doar eu fac asta. Eşti o luptatoare, mereu te lupți cu ziua ca să apari... uneori imi place să cred că o faci doar pentru mine, dar sunt egoistă.

         Nu vreau să te pierd, vreau să vina momentul în care mi te vei arăta şi am să-ți mângâin chipul ca să-l scutur de orice urma de durere. Simt că mă învălui in voal şi îmi pregătesc fiecare cuvânt pentru atunci când te voi vedea.
Te aştept să te arăți, dulce umbră.  

Măria Sa, Toamna

Anotimpul meu preferat. De ce? Pentru că mă defineşte. Toamna este un anotimp rece dar care dāruieşte multe. Mi-o imaginez ca pe o zână, indecisă, care îți ia căldura verii dar îți ofera ploile frumoase printre frunze aurii cazute pe asfalt.
       Te iubesc, zâna nonconformista ce schimbi culoarea frunzelor si ajuți copacii la trecerea dintre viață şi moarte.
      Te iubesc pentru că iți arăți frumoasa personalitate pe lânga cea sobră şi ştiută de toți cei de rând.
      Te iubesc şi pentru nopțile lungi si răcoroase, când nimeni nu-şi permite să le deranjeze... decât noi, oamenii, claxonand sau strigand pe strazi declarații dupa o noapte de beție. 
     Te iubesc chiar şi atunci când doua săptămâni la rand  ne dai ploi, pentru că te înțeleg. Fiecare cedeaza uneori...
Eşti mai curajoasă decât mine, asta e tot ce urâsc la tine! Dar, în acelaşi timp te admir. Da, ai auzit bine! Te admir şi te urăsc pentru curajul tău!  Cum poți tu să înduri atâtea iar apoi sa plângi cu săptămânile... fără să-ți pese că cineva s-ar putea să te deteste pentru asta. Asta admir la tine. Îmi place atunci când nimeni nu este langa mine, doar tu... cu norii tăi încărcați de regrete.
        Sunt atât de egoista încât te-aş tine doar pentru mine... Daca ai accepta, te-aş asculta mereu.  Cum poți tu să exişti intr-o lume ca asta? Zână ruginie, spune-mi secretul tau...